Traducere de Octavian Cocoş
Credeam că pe vecie e legată
inima mea, cu multă măiestrie,
cu corzi vibrând intens de poezie,
din lira mea măreaţă şi curată.
Iar primăvara mea cea minunată,
pe unde eu treceam, cu dărnicie
flori deschidea şi-un cânt de bucurie
îmi însorea atunci fiinţa toată.
Tu dintre roze mi-ai ieşit în cale
la fel de schimbătoare şi frumoasă,
punând capcane şi râzând şireată.
Şi-ai mei ochi nobili s-au umplut de jale,
iar inima atât de drăgăstoasă
s-a frânt din nou, la fel ca altădată.
vezi mai multe poezii de: Juan Ramón Jiménez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.